Moldova

Scrisoarea săptămânii: Tragedia limbii române vorbite

Scriu aceste cuvinte mai ales pentru a-mi descărca sufletul și inima că tare mi-i dureros când aud cum se vorbește în ultimul timp. Cum a ajuns limba noastră pentru care am luptat și pentru care mai luptăm să fie complet marginalizată. E o tragedie să asculți cum se vorbește în locurile publice, cum este insultată limba strămoșească fără nicio vină. Dar cum sunt insultați și numiți cu ură românii, cei care mai încearcă să-i corecteze pe unii. Mă miră până la durere indiferența tinerei generații față de limba vorbită, cărora le este totuna cum se exprimă.  

Foarte mult călătoresc pe ruta Nemțeni-Chișinău și permanent sunt martor al expresiilor folosite de conaționalii mei. Ca să vă dați seama de această situație voi enumera mai jos toate expresiile auzite într-o astfel de călătorie de la Nemțeni până la Chișinău:  

– Vezi, te rog, dacă ard podfarnicile;
– Ai schimbat scaturile?
– Mă duc la bolniță;
– Mă duc să mă răzbiresc cu pensia cu cei de la raisobes;
– Eu plec la Bă Tă I (of. Cadastral);
– Să pregătesc actele pentru darstvennaia cu toate că este și zaveșcianie;
– Am să mă duc la piață ca să-mi cumpăr o duhovcă mai ieftină;
– Băiatul se cătăia cu mașina;
– Bărbatul mi-a plecat la stroică;
– Eu mi-am cumpărat crască, vreau să-mi fac oleacă de remont;
– Am treabă la zax să primesc mitrica;
– Șofer, te rog, să oprești la pasportnîi stol;
– Dar eu o să cobor la narsud;
– Eu o să mă dau jos la avtostanții:
– Sună-l tu pe mobilinîi;
– Nu am bani mai mult de 200 de ruble;
– Vine o mașină na vstreciu;
– Am cumpărat razbaviteliu;
– În centru voi pleca cu marșrutca;
– Am fost la zubnoi și mi-am scos un dinte;
– La povorot să opriți;
– Eu am zagran, dar tu?
– Mă duc la notarius să fac zaveșcianie;
– Am dus copilul la sadic;
– Am auzit că Ion a fost sudit;
– La Lăpușna să opriți la astanovcă;
– Dar eu o să cobor la zapravocinaia;
– Stai, fa, să-ți deie zdaci;
– Culiocul nu este al meu, numai sumca este a mea;
– Am cumpărat două corobci de crască;
– Al cui este sacul cu smesi?
– Am cumpărat reici pentru poloboace;
– Crîșa la casă am făcut-o din metalocerepițî;
– Mă duc la primărie să plătesc nalogul;
– Bagă de seamă că vrea să facă obgon;
– Doamne ce tuman e la Nemțeni.  

Într-adevăr e negură puternică în graiul locuitorilor din Nemțeni. La acest lucru își aduc contribuția firmele producătoare de diferite lucruri, pe care oamenii le cumpără și le numesc așa cum scrie pe etichetă. Ar fi bine să fie controlate.
Cu regret aceasta nu e totul.

T. Butnaru,
Nemțeni

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *