Editorial

„Piatra lui Ghimpu” şi o problemă falsă – moldovenii vor alegerea preşedintelui

O veche zicală chinezească spune: dacă pe un om o să-l numeşti măgar zece zile la rând, în cea de-a unsprezecea zi el va cere paie. La fel şi în cazul nostru: dacă doi ani la rând o să-i spui cetăţeanului că lucrurile merg prost pentru că nu este ales preşedintele, acesta o să te creadă şi o să-l caute cu toporul în mâini pe cel vinovat de nealegerea preşedintelui.

Nu ştiu cum au fost întrebaţi şi ce au înţeles cei chestionaţi, dar eu aş pune la îndoială că subiectul privind alegerea şefului statului ar fi unul prioritar în agenda social-politică a cetăţeanului simplu. Acest cetăţean are la moment cu totul alte preocupări, cu mult mai prozaice, care nu se intersectează cu cele ale politicienilor care bat câmpii… constituţionali. De la plecarea din funcţie a lui Voronin în 2009, acest cetăţean a reuşit să se convingă de un lucru: cu sau fără preşedinte, viaţa sa nu se schimbă în bine. Respectivul subiect este prioritar pentru politicieni, ei isterizează societatea, folosind subiectul în lupta pentru putere, dar şi pentru a distrage atenţia acestui cetăţean de la adevăratele probleme ale societăţii moldovene şi de la monumentalele bâlbâieli politice ale liderilor AIE. Când lucrurile merg prost din cauza incompetenţei liderilor, când nu poţi mări pensiile şi salariile, când nu poţi crea noi locuri de muncă – cel mai simplu lucru e să isterizezi societatea că nu poate fi ales preşedintele, să cauţi ţapi ispăşitori acolo unde nu există. Urmăresc cu câtă bucurie şi ipocrizie au întors macazul unii analişti „independenţi”, găsindu-l pe Mihai Ghimpu singurul vinovat de situaţia creată, fără să spună un cuvânt despre adevăratul vinovat, V. Filat, omul care a hărţuit fără milă Alianţa doi ani la rând.

Cel mai nedrept lucru care se poate întâmpla – şi mă tem că chiar se va întâmpla! – poate fi următorul: în urma unor jocuri murdare de culise, la care va participa şi „anticomunistul” I. Dodon, preşedintele în sfârşit va fi ales, pe post de „prostul satului” va fi împins M. Ghimpu care, după atâţia „aşi din mânecă”, va rămâne fără funcţia care i se cuvenea conform algoritmului. În perspectiva unei asemenea evoluţii a situaţiei moldovenii vor ajunge mâine să aibă un singur lider politic moral şi cu adevărat anticomunist. Numele acestuia va fi Mihai Ghimpu.

E bine aceasta? E rău? Judecaţi şi dumneavoastră, că sunteţi oameni deştepţi.

P.S. Cine şi ce nu-i poate ierta lui Mihai Ghimpu

Altul, nu M. Ghimpu este pentru mine politicianul-model. Aceasta nu mă împiedică însă să spun următorul lucru: pe toţi cei care bat azi în Ghimpu îi uneşte un singur lucru: ura faţă de România. Nu numai reprezentanţii coloanei a cincea şi ai minorităţilor bântuite de nostalgii imperiale, dar şi unii „democraţi” din Alianţă nu-i pot ierta lui Ghimpu Decretul în urma căruia în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău a apărut „piatra lui Ghimpu”! Niciunul dintre politicienii care din 1990 s-au perindat în această ţară nu au o „piatră” a lor, în centrul Chişinăului. Astfel, la lista lungă din care fac parte minoritarii, rusofonii şi antiromânii (Mark Tkaciuk, Muşuk, Mişin, Vitiuk, Vlah, Gagauz, Panciuk, Mironik, Bannikov, Poleanski, Todua, Bodnarenko, Starîş, Abramciuk, Reidman, Eremciuk, Garizan, Babenko, Filipov, Reşetnikov, Şupak, Botnariuk, Petkov, Voronin s.a.) trebuie să mai adăugăm şi un şir tot atât de lung de nume foarte româneşti care urăsc şi se tem de „piatra lui Ghimpu”. De două decenii lupta se dă între adepţii şi inamicii „pietrei lui Ghimpu”.

Asta e problema R. Moldova, nu alegerea sau nealegerea preşedintelui. Preşedinţii pleacă… pietrele rămân.  

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *