Editorial

Dreptatea divină

Atât de rău merg toate că te ia și rușinea să te mai bucuri pentru lucruri mărunte. Deși eu chiar sunt încântată că e acum Campionatul Mondial de Fotbal, că altfel cred că m-ar fi durut capul zilnic. Până la urmă trebuie să găsim o modalitate de a ne deconecta măcar provizoriu de la mizeria din societatea noastră.

Și sigur că de cele mai multe ori apare întrebarea, aproape legitimă, dacă Dumnezeu vede toate aceste lucruri. Și știm că le vede, dar ne scapă esențialul: 1. Împărăția lui Dumnezeu nu e din lumea aceasta. 2. Au existat lucruri și mai oribile în istorie care au fost posibile datorită liberului arbitru. 3. Când va veni vremea judecății va fi sfârșitul lumii pe care o știm noi acum.

Însă mai presus de aceste lucruri pe care le știm cu toții de la biserică, mai apare o foarte mare ispită ce ne târăște în aceleași ape întunecate. Judecata. Judecata care duce la dispreț și ură.

Aceste sentimente se amestecă în noi, fiindcă suntem foarte implicați în toate problemele din jurul nostru și nu suportăm ca ceilalți să stea deoparte sau să nu se implice atâta cât ni se pare nouă necesar.

Lupta politică la care asistăm ne strică relațiile cu oamenii. Vedem o furie justificată a oamenilor, dar care trece de pragul politicului și se amestecă în societate. Exact ca în cazul acelor muzicieni loviți cu picioarele de protestatari. Având în vedere că erau muzicieni de culoare, probabil că sunt străini și că habar nu aveau ce se întâmplă în Moldova. Ei au venit aici să împartă bucuria muzicii lor și s-au trezit luați la bătaie.

Pentru că probabil acei protestatari erau furioși: țara se duce de râpă, dar acestor oameni le arde de cântat.

E adevărat că țara se duce de râpă. Dar trebuie să luptăm fiecare cum crede de cuviință. Unul protestând, altul scriind, altul încercând să schimbe lumea în jurul său. Ideea e că nu putem uita de datoriile noastre morale. Nu putem uita că suntem înainte de toate cetățeni ai cerului. Și nu putem uita că Dumnezeu toată judecata a dat-o Fiului.

E important să ne amintim cât de scurt e timpul nostru pe acest pământ și indiferent cât de mult ne implicăm (sau nu) în problemele societății, nu trebuie să ne lăsăm dominați de furie și ură. Amintiți-vă între două războaie să vă bucurați și să vă încredințați prin rugăciune toate grijile Domnului.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *