Comentariu

Despre rânza politicianului moldovean

Este un concept în mare parte ignorat de analişti şi de facultăţile de ştiinţe politice, deşi ar putea servi în multe situaţii la lămurirea unor chestiuni înceţoşate. În general, doar oamenii simpli pun rânza în legătură cu politicienii, comentatorii se feresc de acest concept – probabil, datorită faptului că valenţele sale nu au fost fixate într-un mod sistematic. Voi lua asupra mea această sarcină şi voi încerca să explic pe cât voi putea sensul acestui concept.

Rânză este un cuvânt misterios care a dat multe bătăi de cap lingviştilor. În ciuda importanţei sale, Vasile Stati îl expediază rapid spunând doar că înseamnă pipotă (Vasile Stati, „Dicţionar moldovenesc-românesc”, Chişinău, 2003, p. 257). Se ştia de mult că dicţionarul lui Stati are un slab nivel ştiinţific, aşa că nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne îndreptăm către dicţionarele tipărite la Bucureşti pentru a afla ce înseamnă rânza moldovenească. Dicţionarele explicative ale limbii române sunt în general de acord că rânză înseamnă pipotă, stomac de pasăre sau stomac de om. Originea cuvântului ar fi una albaneză din cuvântul rrëndës cu sens de cheag. Dicţionarul etimologic nu prea este de acord cu această origine a rânzei şi propune o derivare dintr-un cuvânt slav – adăugându-i totuşi şi sensul de cheag. Interesante sunt şi expresiile în care este folosită rânza: poţi să te împaci cu rânza, ţi se poate întoarce rânza pe dos, poţi să ai rânza fierbinte sau prea mare. Se poate să nu mai încapă rânza în cineva sau rânza chiar poate să plesnească în om, deşi unii pot fi tari în rânză. Doar simpla enumerare a acestor expresii şi ne-a apropiat de domeniul politicii, părăsind lingvistica.

Nu ştim de unde vine această rânză – poate să fie slavă sau dacică (în cazul în care acceptăm originea ei albaneză). Mie mi se pare ciudat următorul fenomen: osânza (folosită în circumstanţe asemănătoare cu rânza) este clar latină provenind din cuvântul axungia (grăsimea de porc din Imperiul Roman). După mine osânza şi rânza sunt rude apropiate, şi îmi vine greu să cred că una este latină şi cealaltă dacică (deşi s-ar putea să fie vorba de o componentă puţin studiată a formării poporului român).

Dar să vedem cum acţionează rânza în politica de la Chişinău. Este dincolo de orice îndoială că la început politicianul are rânza mică. Este slab şi vioi, vorbeşte şi promite multe. Rânza de dimensiuni reduse îi permite să fie mobil, are culoare în obraji şi sclipire în priviri. Pe măsură ce urcă în ierarhia de partid şi de stat, rânza politicianului creşte în dimensiuni. Observaţiile de până acum nu ne permit să ştim cu siguranţă dacă creşterea rânzei determină ascensiunea politică, sau ascensiunea provoacă supradimensionarea rânzei. Cele două fenomene se produc concomitent şi aproape insesizabil – nu poţi spune de la o zi la alta că i-a crescut rânza, doar pe termen lung poţi realiza această supradimensionare. Probabil este vorba de o condiţionare reciprocă (până la urmă, ştiinţa medicală trebuie să cerceteze): rânza determină poziţia, dar şi poziţia este influenţată de rânză.

Pe măsură ce politicianul ocupă poziţii mai înalte, rânza mărită începe să îi facă probleme. În foarte puţine cazuri politicienii se împacă cu rânza. De cele mai multe ori rânza nu mai încape în politician. Dacă ar fi vorba de un singur politician, ar mai fi cum ar mai fi – însă sunt mulţi, şi toţi au rânza fierbinte. Mărirea rânzei are efecte imediate: politicienii nu mai sunt foarte vioi, folosesc cuvinte puţine pe care le pronunţă în scârbă, se mişcă greu şi privesc dispreţuitor la cei din jur. Cel mai probabil din cauza faptului că au rânza întoarsă pe dos. Din acest moment, fiecare politician nu mai este interesat de altceva decât să vadă care alt politician ar putea fi mai tare în rânză decât el. Această competiţie provoacă accidente: în unii poate să crape rânza. Din păcate, acest lucru nu duce la moartea politicianului, rânza posedând capacitatea de a se regenera foarte rapid. Însă cel mai rău este că războaiele rânzelor provoacă suferinţe electoratului, care este silit să se îndrepte către politicieni cu rânza mică, fără să ştie dacă se va umfla rânza şi în aceştia. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *