Actualitate

Cornelia Cozonac: Planul de intimidare a celor de la “Accente” a fost plămădit la Preşedinţie, la cererea lui Vladimir Ţurcanu

 El, spun aceştia, îşi realizează scopurile cu orice preţ, chiar dacă trebuie să meargă peste prieteni şi cei care l-au ajutat în viaţă. Astea cunoscându-le, ne-am zis că nu putea ambasadorul Ţurcanu să lase să-i treacă pe lângă urechi, ceea ce scria despre el, presa de la Chişinău, în special, săptămânalul “Accente”. Ne-am zis acest lucru cu mult înainte de 9 octombrie, când reprezentanţii organelor de drept au dat buzna în redacţia ziarului “Accente”, după ce directorul ziarului Sergiu Afanasiu a fost reţinut în flagrant pentru luare de mită. Atunci intuiam că se va întâmpla ceva, pentru că tăcerea lui Ţurcanu, prevestea deja furtuna. Aceasta nu s-a lăsat mult aşteptată. Descinderea forţelor speciale în redacţia unui ziar independent, sechestrarea arhivelor, blocarea editării a patru numere de ziar este o încălcare flagrantă din partea puterii a dreptului jurnaliştilor de a spune adevărul. Din aceste considerente am decis că e de datoria noastră să investigăm acest caz.

Planul de intimidare a “Accente”-lor a fost plămădit la Preşedinţie, la cererea lui Vladimir Ţurcanu

Solicitând mai multe surse sigure, am constatat, cu stupoare, că planul pentru flagrantul de luare de mită organizat directorului “Accente” a fost pregătit timp de trei luni. Din aceleaşi surse am aflat că această idee s-a „plămădit” în birourile unor parlamentari, „încolţiţi” de „Accente”. Sursele noastre spun că chiar au fost făcute nişte tentative de sistare a activităţii ziarului, dar care au eşuat. Întrucât, la Parlament, se plămădesc multe idei, din care puţine ajung să fie realizate, planul de „cuminţire” a „Accentelor” a fost „pasat” instituţiei de vizavi, adică la Preşedinţie, instituţie care, conform Legii Supreme, trebuie să fie garantul respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Pentru executarea lui trebuie să fii certat cu bunul simţ şi …. restant la capitolul democraţie. Şi pentru că, la Preşedinţie, există băieţi tineri, care stăruie cu orice preţ să-şi demonstreze devotamentul, ca să nu spunem altfel, faţă de putere, candidatura necesară nu a trebuit mult căutată. De punerea la respect a „Accentelor” s-a apucat nimeni altul decât Vladimir Gurbulea, secretarul Consiliului Suprem pentru Securitate al Statului, care a fost susţinut logistic şi cu efectivul necesar de ambasadorul Moldovei la Moscova. Sursele noastre spun că planul pus la cale de cei doi a fost realizat de oamenii lui Ţurcanu, Leonid Pereşivailov şi Alexandru Baranciuc, ambii foşti securişti, dacă putem să spunem aşa, pentru că cel care a lucrat în organele de securitate sau a fost racolat de membrii acestora, rămâne pentru totdeauna dependent de această structură. Pereşivailov şi Baranciuc deţin anumite funcţii de răspundere în firma “Garling” , despre care a scris ziarul “Accente”. La această firmă lucrează soţia lui Vladimir Ţurcanu şi câteva rude de ale lui. Leonid Pereşivailov este managerul firmei, iar Baranciuc este şeful serviciului de securitate. Ultimul, pe când Ţurcanu era ministru de interne, deţinea funcţia de ajutor superior al ministrului pe misiuni speciale. Paradoxal este faptul că Baranciuc deţinea în acelaşi timp şi funcţia de şef al securităţii firmei “Garling” şi desfăşura activitate economică, ceea ce contravine legislaţiei în vigoare. Sursele noastre ne-au confirmat că firma “Garling”, care, de fapt, îi aparţine lui Vladimir Ţurcanu, a exportat în anii 1997 partide mari de vin contrafăcut în Rusia. Vinul era turnat în sticle cu etichete ale celor mai bune vinuri din Moldova. Acest lucru însă nu a fost făcut fără sprijinul persoanelor cu funcţii de răspundere, unele dintre care deţin şi astăzi posturi importante în guvernarea comunistă. Astfel, s-a ajuns că astăzi Moldova trebuie să depună eforturi considerabile pentru a restabili pieţele de desfacere a vinurilor şi a reface imaginea compromisă de către unii dintre cei care şi astăzi deţin funcţii importante în stat. Credem că acest lucru trebuie să fie luat în consideraţie de actuala guvernare care se declară inamicul corupţiei.

Dar să revenim la Ţurcanu şi Pereşivailor şi să vedem ce-i leagă pe cei doi. Soţia lui Vladimir Ţurcanu este nepoata lui Ivan Ceban, ex-procuror general, care a deţinut cel mai mult această funcţie, şi care, era o persoană destul de influentă în anii 80-90. Soţia lui Pereşivailor este fiica lui Ceban. De aici putem deduce cercul în care s-a lucrat pentru a le tempera elanul ziaristic al “Accente” -lor.

Cum a avansat în carieră actualul ambasador al Moldovei în Rusia

Procurorul general, Ivan Ceban, l-a promovat insistent pe Vladimir Ţurcanu, chiar de la începutul carierei sale de procuror, acesta din urmă fiind primul dintre procurorii moldoveni promovaţi în comitetul central al partidului comunist din Moldova. Luat sub aripa lui Ceban, el a ajuns fără mari greutăţi cât mai aproape de putere. Ca să aibă oamenii lui în sânul puterii, Ceban a mai promovat un procuror – Dumitru Postovan, care a condus organele procuraturii în anii 90-98. Acesta din urmă s-a dovedit însă mai recunoscător faţă de cei care l-au ajutat. Ajuns în ierarhia puterii, la un moment, Vladimir Ţurcanu a uitat de unde i se trag rădăcinile şi a început să îndeplinească orbeşte ordinele celor suspuşi. Aşa s-a întâmplat că secretarul II al Comitetului Central al CC a PCRM, Victor Ilici Smirnov, care conducea din umbră cu toate, îi cere lui Ţurcanu să colecteze date cu caracter compromiţător despre Ivan Ceban. Aceasta pentru că Ceban, în calitatea sa de procuror general, era o persoană influentă la acel moment, care nu putea fi compromisă uşor. Smirnov însă vroia să-i ţină în frâu pe mulţi dintre cei cu funcţii de răspundere şi pentru aceasta îi trebuiau dovezi compromiţătoare, care, la nevoie, i-ar fi prins bine. Despre Smirnov se ştie că încerca să înăbuşe orice manifestare de naţionalism printre moldoveni şi să-i dezbine, folosindu-i unul împotriva altuia. Ţurcanu, fiind apropiat de Ceban, era omul potrivit pentru a aduna detalii compromiţătoare din viaţa procurorului. Poate că Ţurcanu, fiind servil din fire, avea să realizeze bine cele cerute, dacă despre aceasta nu afla Postovan. Acesta i-a şi spus lui Ceban despre isprăvile protejatului său. Faptul că operaţiunea s-a răsuflat ajunge la scurt timp la Smirnov, care, după ce discută cu toţi, reuşeşte să aplaneze conflictul şi să liniştească spiritele. Acest moment din viaţa lui Ţurcanu, spun cei care îl cunosc, profilează foarte clar caracterul lui, şi , mai ales, faptul că acesta, pentru a-şi atinge scopurile, este gata să facă imposibilul. Planul de intimidare a ziariştilor de la “Accente” a fost discutat minuţios la telefon între Ţurcanu şi Gurbulea. Surse avizate spun că discuţiile între cei doi au continuat şi după ce forţele speciale au descins în redacţia ziarului. Ţurcanu se interesa de obicei de timpul de afară, dar şi de atitudinea şefului statului faţă de ceea ce s-a întâmplat la “Accente”. Pentru a se îndreptăţi, Ţurcanu, împreună cu cei de la Preşedinţie, au organizat în presa de stat materiale în sprijinul ambasadorului. Este normal ca o persoană cu funcţii de răspundere să reacţioneze atunci când este vizat în mediile de informare, însă aţa albă cu care erau cusute acestea se vedea de la o poştă.

Cine este Gurbulea

Vladimir Gurbulea este şi el un fost procuror, caracterizat de cei care îl cunosc drept un carierist pe potriva lui Ţurcanu. Destul de abil, Gurbulea reuşeşte, pentru a avansa, să lege prietenii cu persoane influente. De regulă cu cei care au prieteni printre persoanele de la conducere. Pe când era adjunctul procurorului municipiului Chişinău, Gurbulea s-a pus bine pe lângă şeful său, dar şi pe lângă persoane apropiate partidului de guvernământ, care l-au ajutat să ajungă în Consiliul de Stat pentru Securitate. Ajuns la Preşedinţie, Gurbulea sesizează repede că Mark Tkaciuk este cel care-l poate influenţa pe preşedintele Voronin, şi începe să-l „curteze” pe acesta. Gurbulea a fost cel care a promovat ideea creării Centrului pentru combaterea crimelor economice şi corupţiei. Aceasta pentru a ţine la control agenţii economici şi a realiza anumite comenzi politice. Asupra activităţii acestui reprezentant al puterii vom reveni într-un alt material de investigaţie.

Reprezentanţii Preşedinţiei au dezminţit acuzaţiile aduse de echipa “Accente” precum că flagrantul în timpul căruia a fost reţinut directorul ziarului “Accente”, Sergiu Afanasiu, ar fi fost înscenat. Acelaşi lucru l-au declarat şi reprezentanţii Ministerului de Interne, SIS şi ai Procuraturii Generale. Contactat de noi, secretarul Consiliului Suprem de Securitate, Valeriu Gurbulea, ne-a dat următorul răspuns: “Ce credeţi că am să spun că am organizat eu chestiunea asta? Eu am funcţii procesuale, adică nu am impus vreo persoană să facă demers către poliţie. Nu am organizat eu nimic. Nu am atribuţii la acest caz. Eu am funcţiile mele.”. Am contactat şi Ambasada Republicii Moldova în Federaţia Rusă, dar nu am avut ocazia să vorbim cu dl ambasador. Secretarul I al Ambasadei, Ruslan Praniţchi, ne-a spus că Vladimir Ţurcanu şi-a spus părerea în interviul acordat acum o lună agenţiei de stat “Moldpres”. Puteţi însă să faceţi o scrisoare oficială către ambasador, însă e puţin probabil că vă va răspunde, a mai spus Ruslan Praniţchi. Am găsit interviul pe care ni l-a recomandat reprezentantul ambasadei de la Moscova şi am spicuit câte ceva: “Ziarul “Accente” aminteşte mai degrabă nişte visuri sau notiţele unui pacient al unui spital psihiatric. Nu este vorba despre reglarea unor conturi personale, cu atât mai mult cu cât eu nu-l cunosc nici pe aşa-zisul "autor al materialelor", şi nici pe conducătorul acestei "gazetuţe", a declarat Ţurcanu. În opinia lui, materiale apărute în “Accente” constituie “este cea mai banala comanda politică” a unor forţe care încearcă să-l “discrediteze ca pe un reprezentant al fracţiunii de la guvernare”. “In cazul de fata avem de-a face cu un gen de terorism informaţional şi cel mai periculos este că o asemenea formă de terorism se încearcă a fi camuflata prin dreptul general recunoscut la libera exprimare si libertate a presei”, a mai spus ambasadorul.

Dosarul “Afanasiu” anchetat de Secţia Anchetă a cauzelor penale excepţionale

Paradoxal însă este faptul că dosarul penal intentat pe cazul luării de mită de către directorul “Accente” a fost transmis spre examinare Secţiei Anchetă a cauzelor penale excepţionale a Procuraturii Generale, condusă de Alexandru Bâstriţchi. Ne vom întreba cum de dosarul unui director de ziar care a luat mită este clasificat de organele de drept ca fiind excepţional. O fi o simplă coincidenţă faptul că Bâstriţchi este fiul adoptiv al ex-procurorului Ceban. Deci şi el face parte din cercul lui Vladimir Ţurcanu. Specialiştii în domeniu nu exclud faptul că acest dosar a fost remis secţiei respective pentru a “şterge urmele” înscenării. Săptămâna trecută, Procuratura Generală i-a diferit justiţiei pe cei doi jurnalişti de la săptămânalul “Accente”, inculpaţi pentru luare de mită.

Directorul publicaţiei, Sergiu Afanasiu, şi reporterul Valeriu Manea sunt acuzaţi de către organele de drept de încălcarea articolului 187, alineat 2, estorcare şi luare de mită. Cauza penală va fi examinată de Tribunalul Chişinău la 17 decembrie curent şi, în cazul în care vor fi găsiţi vinovaţi, cei doi riscă o pedeapsă cu privaţiune de libertate de la 5 până la 15 ani, cu confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de cinci ani. Aşa cum am mai spus, Afanasiu şi cu Manea au fost reţinuţi în flagrant de organele de drept la 9 octombrie curent, în timp ce primeau 1500 dolari SUA de la Leonid Pereşivailov. Potrivit procurorilor, cei doi jurnalişti au pretins mita în schimbul nepublicării în ziarul “Accente” a unui material compromiţător la adresa firmei.

Strategia de depistare a funcţionarilor corupţi este aplicată împotriva celor incomozi puterii

Reprezentanţii puterii actuale au pus la cale o strategie de depistare a funcţionarilor corupţi. Acest plan este realizat de un grup specializat în depistarea funcţionarilor certaţi cu lege. Odată depistată persoana, “specialiştii în dare de mită” încep procesul de corupere a acesteia. Mai întâi se studiază bine activitatea şi relaţiile pe care le are funcţionarul respectiv, după care i se propun diferite întâlniri, la care se discută despre anumite sume de bani, ce ar putea fi oferite în schimbul unor servicii. În cazul în care persoana a mai luat mită, nu este o greutate să i se organizeze flagrantul. Dacă aceasta nu e prea obişnuit cu aşa ceva sau este precaută, în funcţiune se pun alte metode. Metoda pusă la cale de comunişti pentru deconspirarea funcţionarilor corupţi este apreciată şi de unele organizaţii internaţionale, care sunt dispuse să ofere finanţare pentru a dezvolta acest “serviciu”. Însă, analiza mai multor cazuri din ultimul an denotă faptul că până acum metoda respectivă, se pare, a fost utilizată de putere nu pentru a deconspira funcţionarii corupţi, ci pentru a se răfui cu cei incomozi, printre aceştia numărându-se, după cum am văzut, şi ziariştii. Pentru că după flagrantul organizat lui Sergiu Afanasiu, se vorbeşte că ar fi fost pus la cale un alt flagrant, împotriva ex-viceministrului de interne Constantin Clipa. Acesta ar fi fost surprins în timp ce lua mită de la un businessman ucrainean. Flagrantul i-ar fi fost organizat pentru că el era una din sursele “Accentelor”, care ştia foarte multe despre persoanele promovate la funcţii de răspundere de către actuala guvernare. Demiterea lui Clipa, la scurt timp după incidentul cu ziarul “Accente”, a fost trecută sub tăcere.

Am evitat intenţionat să numim sursele noastre care ne-au oferit unele informaţii pentru acest material, anume din considerentele enumerate mai sus. Puterea actuală dispune de un întreg arsenal de urmările şi pedepsire a persoanelor incomode. De aceea suntem în drept să ne protejăm sursele. Pe de altă parte, ţinem să menţionăm că cei care au venit la putere şi au promis cetăţenilor ţării în campania electorală că vor lupta cu corupţia şi trâmbizează au trâmbiţat acest slogan mai mult de doi ani, nu şi-au respectat promisiunile. Nici un funcţionar de stat cu funcţii de răspundere despre care s-a scris în presă că ar fi implicat în afaceri de corupţie nu a fost tras la răspundere. Mai mult chiar, persoanele vizate de presă în diferite materiale, sunt promovate de către actuala conducere.

Ziariştii de la “Accente” continuă să fie filaţi

„Epopeea” ziarului “Accente” nu s-a terminat, iar ziariştii de acolo continuă să fie filaţi de persoane suspecte. După reîncepere editării ziarului, jurnaliştii de la “Accente” sunt sunaţi foarte des de persoane necunoscute, care le propun diferite întâlniri sub pretextul că au informaţii bune pentru ei sau chiar sunt ameninţaţi. Aneta Grosu, redactor şef al săptămânalului “Accente”, ne-a declarat că reporterii de la acest ziar au fost de mai multe ori ameninţaţi telefonic cu moartea. Grosu a precizat că într-o zi când mergea la tribunalul, unde avea să se decidă asupra mandatelor de arestare emise pe numele lui Afanasiu şi a reporterului Valeriu Manea, a fost urmărită de persoane suspecte. Ea a afirmat că un necunoscut i-a telefonat şi i-a spus că “ei au avut grijă să termine ziarul, iar noi vom termina cu voi”. În opinia Anetei Grosu, cei care îi ameninţă, “judecând după comportamentul lor”, par a fi reprezentanţi ai lumii interlope, interesele cărora au fost lezate în articolele din “Accente”. O altă ziaristă de la “Accente”, Aliona Avram, a fost ameninţată de persoane din anturajul unor reprezentanţi ai Ministerului de Interne, chiar în prezenţa acestora. Directorul ziarului, Sergiu Afanasiu, ne-a declarat că a fost urmărit mult timp de persoane necunoscute, de acest lucru convingându-se şi soţia sa. Referindu-se la procesul penal împotriva sa, Afanasiu spune că este organizat de persoane “încolţite” de “Accente” şi şi-a exprimat speranţa că justiţia din Moldova va dovedi acest lucru, pentru că sunt prea puţine probe sigure care ar dovedi vinovăţia sa. El a ţinut să menţioneze că nu l-a sunat niciodată pe Pereşivailov şi, deci, nu putea să-l şantajeze. Există însă probe că Pereşivailov l-a sunat de mai multe ori şi că i-a propus bani în schimbul numirii sursei care le-a furnizat informaţii pentru materialele despre ambasadorul Vladimir Ţurcanu. Afanasiu spune că în ziua de 9 octombrie Pereşivailov i-a propus întâlnire şi tot în aceeaşi zi, înainte de a veni la întâlnire, a depus plângere la Direcţia pentru Combaterea Crimei Organizate a Ministerului de Interne că este şantajat de directorul “Accente”. Faptul că operaţiunea de organizare a flagrantului a fost pregătită minuţios poate fi dedus din rechizitoriul semnat de procurorul general, Vasile Rusu, trimis în Tribunalul Chişinău. Documentul menţionat confirmă existenţa descifrărilor convorbirilor telefonice din 20.09.2002, 24.09.2002 şi 09.10.2002 între abonaţii telefoanelor mobile 29110529 şi 29173964 şi telefonul fix cu numărul 240013, adică între Pereşivailov şi Afanasiu. De ce aveau nevoie organele speciale să intercepteze convorbirile telefonice ale unui ziarist? Conform legislaţiei în vigoare organele de drept pot să intercepteze convorbirile telefonice doar în cazul în care este vorba de afectarea securităţii statului sau ceva foarte grav. După cum vedem organele speciale au pus la punct o “vânătoare de jurnalişti”. Interceptarea convorbirilor telefonice ale jurnaliştilor, ca de altfel şi ale oricărui cetăţean, este o încălcare gravă a dreptului omului.

După cum am văzut cei care sunt chemaţi prin lege să ofere securitate tuturor cetăţenilor ţării, inclusiv, jurnaliştilor, pun la cale comploturi împotriva lor. În urma acestui scandal, mai mulţi agenţi economici care ofereau reclamă ziarului “Accente” şi-au retras ofertele, fapt ce se va răsfrânge negativ asupra bugetului redacţiei. Forţele speciale care au ridicat din redacţie calculatoarele au şters din memorie numărul ziarului pregătit pentru tipar, iar din cauză că aparatajul sechestrat a fost întors abia peste trei săptămâni, deşi informaţia pe care o conţineau putea fi luată doar în câteva ore, nu au apărut 4 numere de ziar. Şi nimeni nu va răspunde în faţa legii pentru aceasta.

Nu vrem să se creadă că ţinem partea celor care iau mită, vrem însă cu tot dinadinsul să atenţionăm asupra unor tendinţe grave de persecutare a jurnaliştilor de către guvernarea comunistă şi de încercarea de a reduce la tăcerea mediile de informare independente. Din surse sigure am aflat că actualmente în unele cabinete ale puterii se lucrează asupra unui plan de “cuminţire” a unul alt ziar – “Jurnal de Chişinău”, care a publicat în ultimul timp mai multe materiale compromiţătoare la adresa unor persoane influente din conducerea ţării. Iată ce fel de democraţie ne oferă conducerea comunistă. Lupta cu corupţia pentru actuala putere s-a transformat în lupta cu jurnaliştii şi persoanele care demască corupţia în ţară.

Decembrie 2002
https://www.investigatii.md 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *