Comentariu

Ce vrea Rusia de la România?

După ce în vara anului 2012 postul de radio (oficial? neoficial?) „Vocea Rusiei” a dus o aprigă campanie pentru ca România să nu-şi mai respecte angajamentele faţă de Uniunea Europeană, în vara anului 2013 au început demersurile oficiale. Prin vizita la Bucureşti a lui Nikolai Patruşev – secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, fost director al FSB şi în general unul din apropiaţii lui Vladimir Putin – se încearcă „dezgheţarea” relaţiilor româno-ruse. Indiferent de ce termen este vorba „resetare”, „dezgheţare”, „refacere” – însuşi acest termen creează o premiză falsă, anume că există un „îngheţ”, o „răcire”, o piedică în relaţiile româno-ruse. Bineînţeles, se lasă de înţeles că este vina României pentru această situaţie (ca de obicei, Băsescu este vinovat).

Plângerile Moscovei la adresa României sunt dintre cele mai variate. Investitorii ruşi s-ar plânge că sunt discriminaţi şi nu le este permis accesul în economia românească în condiţii asemănătoare cu ale altor state. Aici trebuie făcute câteva diferenţe: investitorii veniţi din Rusia nu pot fi trataţi precum investitorii din Uniunea Europeană, asta ar fi împotriva tratatelor semnate de România. Investitorii ruşi beneficiază de aceleaşi condiţii legale precum investitorii din restul ţărilor din afara UE. Iar dacă ne uităm la peisajul economic românesc identificăm foarte repede destule companii mari cu proprietari ruşi care îşi desfăşoară foarte liber activitatea şi din partea cărora nu au fost auzite plângeri de discriminare până acum. Altă plângere rusă este legată de „piedicile” schimburilor culturale. S-ar părea că de la Bucureşti ar fi fost „expulzată” cultura rusă – nimic mai fals: programele teatrelor conţin destule piese ale autorilor ruşi, trupele de balet şi dansatori pe gheaţă din Rusia întreprind turnee regulate în România, catedra de limbă rusă este bine-mersi la Facultatea de Limbi Străine (poate nu atât de populată ca în trecut, dar există totuşi o lege a cererii şi ofertei). Nu am auzit să existe vreo lege care să-i oprească pe turiştii ruşi la graniţa cu România şi în general nu cunosc nicio prevedere legală care să blocheze vreun etnic rus de la activităţi legale doar pe motiv că provine din Rusia.

Ba chiar mai mult, de ani buni de zile, balanţa comercială româno-rusă este puternic dezechilibrată în favoarea Rusiei. Adică ruşii câştigă mult mai mulţi bani din România decât câştigă românii din Rusia – aici nu am auzit nicio nemulţumire de la Moscova, deşi există destui teoreticieni ai economiei care spun că un astfel de dezechilibru poate fi dăunător pe termen lung ambelor părţi. Una peste alta nu mi se pare că ar exista un „îngheţ” total al relaţiilor româno-ruse. Şi atunci ce vrea Rusia de la România? Mai mulţi bani din exportul de gaze naturale nu prea are cum să obţină, deja românii plătesc unul din cele mai mari preţuri. Export cultural? Deşi cultura rusă clasică este atractivă pentru români, evoluţiile actuale ale showbizului rusesc nu cred să fie foarte atractive. Investiţii ruse, companii ruse care să îşi stabilească unităţi de producţie industrială în România? Toate acestea ar fi posibile doar cu o „propteală” politică zdravănă. Şi aici ajungem la cheia problemei: Rusia îşi doreşte obţinerea unei capacităţi de influenţă politică la Bucureşti. De aşa ceva ar avea cu adevărat nevoie Moscova, atât pentru avansarea dosarelor economic şi cultural, dar mai ales pentru „dosarul Basarabia”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


George Damian

George Damian este ziarist din anul 2001. A scris sau încă scrie pentru ZIUA, Deutsche Welle, Puterea, Magazin Istoric, Historia, Times New Roman, Timpul - Chișinău, Adevărul și moldNova.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *