Actualitate

CANNES 2016. Regizorul român Cristian Mungiu a câştigat premiul pentru regie

Premiul pentru regie de la Cannes 2016 a fost atribuit, de asemenea, regizorului Olivier Assayas, pentru lungmetrajul "Personal Shopper".

Celebrul critic de film Peter Bradshaw, de la The Guardian, numeşte filmul lui Mungiu "un studiu de observaţie de 5 stele despre compromisul birocratic din România, realizat cu minuţiozitate şi subtilitate". Britanicul a acordat 5 stele din 5 filmului "Bacalaureat. "În film, vedem un război în subsidiar între generaţia cinică şi epuizată a oamenilor de vârstă medie şi cea a copiilor, furioşi, sălbăticiţi. Scenele dintre medicul de provincie şi fiica lui sunt extrem de tragice: nu e timp de pierdut, medicul trebuie să o insereze pe fata lui în lumea ruşinii – iată preţul supravieţuirii. Filmul regizorului român este măiestrit, complex, e un studiu psihologic ca o pildă morală, despre alegerile meschine pe care oamenii le fac pentru a-şi face drum cu coatele în viaţă. Oameni constrânşi de o loialitate pe care le-o datorează altora, care, la rândul lor, i-au ajutat în treburi josnice, se folosesc de corupţia generală pentru un alibi personal, ce-i justifică. Ce se va întâmpla cu odraslele acestor oameni, acele conştiinţe inocente pentru care toate mişmaşurile meschine s-au făcut? Trebuie ei să-şi ia examenele într-o lume infestată, lumea compromisului şi ruşinii absconse?", scrie Bradshaw.

"«Bacalaureat» este un film care reflectă conştiinţa umană labirintică, un film extrem de inteligent, un portret sumbru al stării de depresie ce se permanentizează în România, acolo unde generaţia celor născuţi în anii ’90 speră să o poată lua de la capăt. Drăguş şi Titienii joacă superb. Filmul e o bijuterie în selecţia de la Cannes.", adaugă faimosul critic de film de la The Guardian.

Întrebat la conferinţa de presă dacă filmul este un portret al societăţii româneşti, sau o pildă general- umană, Cristian Mungiu a răspuns: "Sper că, de fapt, fac filme despre natura umană."

Criticul Leslie Felperin, de la The Hollywood Reporter, scrie că "Bacalaureatul" lui Mungiu este "o radiografie a societăţii româneşti contemporane".

În Variety cronicarii scriu: "Filmul e structurat splendid şi e în totalitate autentic, credibil."

În Irish Times, criticul de film scrie: "Bacalaureat este un studiu de observaţie briliant a meschinăriei nepotismului".

Le Figaro scrie că filmul "are toate calităţile pentru a primi premiu la Cannes. Se înscrie în tematica «cannoise» a acestei ediţii: e vorba de un voinţa de nestrămutat a unui tată de a-şi «salva» fiica dintr-o lume sumbră.

Revista de cinema Première elogiază filmul: "Bacalaureat este un film excepţional, cu o mizanscenă anticlimax, care prezintă realist portretul unei Românii erodată de corupţie".

Jurnaliştii de la France 24 spun că filmul este o "pildă morală complexă, care te pune pe gânduri, te provoacă".

Scena 1. Dubla 1. Motor. Am văzut filmul "Bacalaureat" în avanpremieră. Cristian Mungiu a pus la cale o proiecţie doar pentru jurnalişti. Am scris cronică la foc automat. Iată, astăzi, republicăm un pasaj din cronica de film.

Povestea lui Mungiu despre natura umană pervertită în decorul social românesc satisface indiscreţia curioşilor: ce-i în spatele surâsului omului din poza de la sfârşitul anilor de liceu? Mungiu ne arată corupţia atavică.

Cronica Mediafax:
Cristian Mungiu a pus la cale o proiecţie cu "Bacalaureat", la cinema Elvira Popescu, doar pentru jurnalişti. Povestea lui Mungiu despre natura umană pervertită în decorul social românesc satisface indiscreţia curioşilor: ce-i în spatele surâsului omului din poza de la sfârşitul anilor de liceu? Mungiu ne arată corupţia atavică.

Am văzut filmul acum şase ore. Am scris cronica la foc automat.

Ştiţi fotografiile cu clasa, de la final de clasa a XII-a, când absolvenţii zâmbesc, ca într-un memento mori, pe trepte de liceu? Poza cu clasa e inaugurală, oricât de trivială, de melodramatică şi de general-umană. Toţi apărem în fotografiile alea cu rost existenţial. De fiecare dată când le vezi, fie că sunt fotografiile în care apari tu la sfârşit de liceu, fie că sunt ale altora, te-ntrebi care-i povestea oamenilor din clişeu, care-i soarta lor viitoare, după ce-au încremenit în azotat de argint?

O scenă din "Bacalaureat" e cu tatăl Romeo, medic de provincie şi fiica Eliza, în leagăn de copii, în curtea liceului. Patern, tatăl îi întinde o apă şi-un sandviş. Supravieţuirea-n lumea aspră a odorului depinde de protecţia părinţilor. Sunetul de clopot e în acord cu scârţeilile leagănului. Vocile de copii din părculeţ, vocile de oameni mari se-mbină, se topesc în plămada fluidă a vieţii. Eliza, fată de 10 la şcoală, e agresată cu o zi înainte de examenul de Bac la română. Un criminal evadat din arest o molestează lângă un container. Eliza e dezorientată, cu privirea goală, lividă, cu păr blond şi o stare lipotimică senzuală şi feminină. Mama ei, Magda, e costelivă şi melancolică. Fumează ţigări cu părul răvăşit, are vocea sfrijită şi calmul tipic al femeii resemnate, fără isterii şi spirit polemic. Tatăl e însă adulterin, e cap de familie, cu picior în prag, şi-şi iubeşte fiica aşa de mult că o alege drept spectru pentru exorcizarea propriilor demoni. "Recycling feelings", aşa ar fi vrut Mungiu să numească filmul. Fata lui nu va trăi viaţă vitregă în România, îşi promite Romeo tatăl. Eliza plânge hohotit, după siluire, în toiul nopţii şi tatăl ei o strânge-n braţe. Medicul ţine morţiş ca fata lui să nu râmână prinsă ca o insectă-n chihlimbarul societăţii româneşti viciate de corupţie. Ea primise o bursă la o universitate din Anglia. Dar englezii n-o acceptă la universitate decât dacă are medie mare la Bac.

Scenele din film sunt cumva providenţiale, aş îndrăzni să spun că povestea-i despre "instant karma". Toţi oamenii sunt părtaşi la o uneltire de calibru transcendental. Poliştii, cunoştinţele, mituiţii, mituitorii, Miticii înduioşător de rudimentari din ţară. Printre oameni se propagă inconturnabil patima. Păcatul. Erodarea moralităţii omului e ireversibilă şi toţi suntem personaje în acest teatru de umbre pe pâmânt. Extrem de violent, sau duios de insidios, e spectacolul ăsta ultra-realist al omului fără coloană vertebrală. Lumea pâmânteană de-aici, din România, pâlpâie cu semnale luminoase roşii pe un presupus radar al Dumnezeirii, acolo-n Ceruri unde stă. Oamenii persită în păcat, natura umană e coruptă, moralitatea e doar un cod de legi atârnat ca un calendar în cui, în bucătăria unui apartament de bloc comunist. Cine Dumnezeu mai cască ochii la paiul din ochii altuia, când bârna din ochiul tău ţi-a mărit aşa tare dioptriile?

Eliza şi tatăl merg la poliţie să dea declaraţii după ce fata e brutalizată. Tipul cu talent artistic care schiţează portretul robot al agresorului are pe "năşicu’", primaru’ Bulai, bolnav de ciroză. Bulai, ştabul, avea nevoie de-un ficat. Ei bine, dacă pe Bulai îl va ajuta medicul Romeo să intre pe lista de aşteptare naţională pentru transplantul de ficat sănătos, Bulai va face mişmaş cât să ia Eliza notă mare la Bacalaureat. Medicul de provincie, deşi stimat pentru că era "doctor fără arginţi", acceptă pactul. Târgul cu îngrăcitul Bulai, om de omenie, zâmbăreţ şi sperios. Natura umană e coruptă şi de aia viaţa-i tragică şi are o limită, nenorocita de moarte. Derizoriu şi mic, omul trebuie în final să meargă pe altă lumea, loc cu verdeaţă, unde nu-i întristare şi nici suspin. Iar viaţa de aici e guvernată de instinct, sub incidenţa legii sângelui. Ştiţi vorba aia: Îmi pare rău de tine, dar mai rău îmi pare de mine? De unde atâta corupţie, nenicule? Păi vezi catastrofa la ştiri, vezi evenimentul funest care-a ştirbit omului minţile. Vezi descinderi de acuzatori anti-corupţi cât e ziua de lungă. Îşi fac treaba, vânează multe capete de acuzare. Aşa a declarat Mungiu pentru MEDIAFAX, că are un folder, mental sau măsurat în megabytes sau gzgabytes, cu toate ştirile care-l ţintuiesc locului şi-s bune de transpuns în film. Din ştirile noastre de toate zilele s-a inspirat Cristian Mungiu ca să scrie scenariul pentru "Bacalaureat", din relatările despre examene măsluite, despre fapte necinstite, despre copilaşii din România care nu-s în stare să treacă de examen.

Corupţia nu-i doar anodină, ci face legea-n tribul nostru omenesc. Mecanismul corupţiei se declanşează chiar când familia din film intră-n ecuaţia ostilă: Tatăl intră în jungla asta a corupţiei ca să-i primenească viaţa fetei lui. Romeo îi spune mlădiţei lui, despre care află că nu mai e fecioară, de la examenul ginecologic de după simulacrul de viol: "Când o să ajungi tu în Anglia, să te plimbi printre veveriţele alea din Kensington Garden, o să te gândeşti la lumea asta a noastră, din România şi o să ţi se pară că nici n-a existat". Iată corupţia desăvârşită, umană, sublimă. Dragostea de tată sublimează machiavelismul ăsta cu "scopul scuză mijloacele". Tatăl aranjează trebile cu un comisar de la Bac, cât să ia fetiţa notă şi s-o trimită departe de vortexul ăsta social provocat de troglodiţii balcanici.

Bac-ul ăsta, a spus Mungiu pentru MEDIAFAX, e, de fapt, un prag în viaţa omului. Vârsta tatălui Romeo din film e, la fel, bornă în viaţa bărbatului. "În film e vorba şi despre natura umană, şi despre societatea românească, şi despre un raport între oameni care se iubesc, e şi portretul unei vârste în care te uiţi la viaţa ta din urmă şi la ce-a mai rămas şi încerci să-i găseşti un sens. Titlul meu preferat pentru acest film, sub care am submis, de fapt, filmul la Eurimages era în engleză: "Recycling feelings". Mă amuza foarte tare ideea asta că vine un moment în viaţa ta în care toate resursele tale principale s-au consumat şi trebuie să le mai revezi o dată pe alea pe care le-a avut, să vezi ce faci cu ele. Dar am ales acest titlul succint, uşor de ţinut minte, pentru că Bacalaureat este un examen, un prag pe care îl treci şi te gândeşti atunci ce-i cu viaţa ta.", ne-a spus Cristian Mungiu.

 

Sursa: Mediafax.ro 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *