În prezent, aproape de 6 miliarde de oameni folosesc (abuzând deseori, cu bună știinţă sau fără) resursele naturale ale pământului. În fiecare colţ al lumii, omenii taie păduri, extrag minerale și surse de energie, erodând solul, poluând aerul și apa, creând deșeuri primejdioase și distrugând zonele naturale într-un ritm fără precedent. Au apărut și consecinţele degradării cronice a mediului: dispariţia speciilor, extinderea deșertului, contaminarea cu pesticide, creșterea problemelor de sănătate, foametea, sărăcia și chiar pierderea de vieţi umane.
Situaţia ecologică în lume se acutizează. Se pune sub semn de întrebare chiar și existenţa omului ca individ. Se atestă o epuizare drastică a resurselor valoroase pentru om, inclusiv apa potabilă. Actualmente, în lume se vorbește despre pericolul „foamea de apă”, deoarece deficitul de apă potabilă a devenit nu numai o problemă gospodărească, ci una ecologică globală. Aproape 15 miliarde tone/an de poluanţi ajung în resursele de apă la nivel global. Se presupune că către anul 2100 omenirea va epuiza toate rezervele de apă potabilă. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în lume, mai mult de 500 mln. de oameni sunt bolnavi din cauza folosirii apei potabile necalitative.
E timpul pentru o schimbare – în felul de a gândi și de a acţiona. Pentru noi și pentru generaţiile ce vor urma. E timpul ca omul să fie sensibil la problemele mediului, să adopte un comportament adecvat faţă de natură, să protejeze mediul înconjurător.
Pregătirea în sprijinul ocrotirii naturii trebuie făcută începând cu vârsta copilăriei. Așa cum ne ocupăm de educaţia morală, intelectuală și estetică, de dezvoltarea aptitudinilor și sentimentelor,
de educaţia voinţei este necesar să ne ocupăm și de educaţia ecologică obligatorie la toate nivelurile de instruire, începând cu cel preșcolar, unde se fundamentează principiile și deprinderile de comportament, care în viitor se exprimă prin dragoste și stimă faţă de natură, faţă de alţi oameni și sine însuși. În baza aceasta și se formează dragostea de Patrie. A iubi Patria înseamnă a iubi natura și a o proteja cu iscusinţă.
Educaţia/instruirea ecologică este o temă necesară nu doar elevilor (mici, mari), dar tuturor de la mic la mare, care contribuie la degradarea mediului ambiant. Astăzi, mai mult ca oricând, este necesar ca fiecare tânăr cetăţean al ţării, indiferent de specialitate, să cunoască realităţile ecologice și să ţină seama de acestea în activitatea sa, „întrucât natura ţării este o mare bogăţie a întregului nostru popor, nu numai a generaţiei actuale, ci și a celor viitoare”.
Sloganul „Iubim natura” nu mai este actual. Natura nu mai are nevoie doar de dragostea noastră, ea trebuie conștient apreciată și salvată. Situaţia ecologică actuală solicită educarea activă a omului în spiritul prevenirii problemelor de mediu. Este nevoie de alfabetizarea ecologică a cetăţenilor, dar, în primul rând, a generaţiei în creștere. Cultura ecologică este importantă pentru toţi cei care doresc să trăiască în sec. XXI.
Pentru organizarea predării educaţiei ecologice propun câteva tematici, interesante și utile, care pot fi extinse, la dorinţă:
1. Resursele naturale ale R. Moldova și exploatarea lor, inclusiv utilizarea în construcţii;
2. Cauzele degradării râurilor mici și a iazurilor din preajma noastră;
3. Gunoiștile din preajma satului/ orașului, ce facem cu ele, ce soluţii pot exista?;
4. Situaţia actuală a calităţii apei din fântâni, izvoare și râuri;
5. Contaminarea mediului cu pesticide;
6. Relaţia dintre starea mediului și problemelor de sănătate.
Educaţia privind mediul înconjurător este un proces complex de lungă durată. Rezultatele concrete pot fi observate peste câţiva ani și de aceea este necesar ca procesul de educaţie să înceapă foarte devreme și să se continue de-a lungul întregului ciclu de învăţământ, dar și a vieţii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
